Monday, January 21, 2008

Apocalipsa...



Absurd, frig, teama. Orizonturi sfasiate. Visele mele se pregatesc sa se sinucida. Cenusa gandurilor mele zboara peste tot. Mi-a impaienjenit privirea, mi-a oprit chiar si respiratia. Decorurile cad cu un zgomot surd. Mastile se sparg in mii de bucati. Dumnezeu, ingandurat, se drogheaza intr-un colt ascuns al raiului in ruina. Ingerii se ascund in gandurile oamenilor iar eu ma ascund in gandurile ingerilor. Cadere in gol si zbor spre inalturi. Damnare, tacere, uitare, hohote isterice ale curvelor care cersesc iubire...

Friday, December 21, 2007


Mii de ace imi strapung teasta, sangele mi se scurge in siroaie pe fata, imi intra in ochi, in nas, in gura. Rochia de mireasa nu mai e alba acum, e rosie si rupta si seamana mai mult cu o costumatie de prostituata. Voalul zace intr-o balta, trecatorii il calca in picioare. Am murit, dar totusi mai traiesc. Viermii imi invadeaza corpul si rod putin cate putin din carnea mea. Ii simt peste tot, dar mai ales in creier. Acolo le place cel mai mult. Creierul meu e o delicatesa pentru ei si il savureaza incet. M-am pregatit pentru momentul in care nu va mai ramane nimic din mine. Mi-am transformat camera intr-un cavou iar patul intr-un sicriu si astept...Uneori ma viziteaza ingerii iar alteori demonii. Toti ma poseda cu pasiune, isi lasa samanta in sicriul meu iar apoi se intorc in infinitul lor. Ma cheama cu ei, dar eu refuz sa plec. Viermii nu au mancat inca tot...

Rataciti in timp


Ochii copilului meu ma privesc din viitor. Manutele lui se intind spre mine. Iubitul meu imi face o cafea. Ii da de mancare celui mic si toarna cafeaua in doua cescute. Ma asteapta; vrea sa fiu langa el in fiecare dimineata. Asist, razand si plangand, la acest spectacol si incerc sa le spun ca nu voi veni niciodata pentru ca nu stiu drumul pana la ei. Strig, urlu, le fac semne disperate, dar ei nu ma aud si nu ma vad. Poate, totusi, va merge altcineva in locul meu. Nu vreau ca ei sa sufere...

Thursday, October 25, 2007

Tu iti mai amintesti??

E foarte tarziu, dar insomniile ma bantuie si de data aceasta, ca in fiecare noapte dealtfel. Am sarit brusc din pat pentru ca mi-am dat seama de un lucru absolut bizar: din toata povestea asta eu nu-mi mai aduc aminte aproape nimic. Cum care poveste? Povestea noastra. Povestea pe care am trait-o tu si eu. Cum? Tu nu ai trait-o? Bine, fie….Ma corectez atunci: povestea pe care am trait-o doar eu, dar, vrei nu vrei, ai carei protagonist ai fost. Imi vine sa pun mana pe telefon, sa te sun si sa te intreb ce iti mai amintesti tu, poate ma scoti din amnezia asta care m-a cuprins. A, chiar, oare de cand am uitat aproape tot? De ieri, de o luna, de un an? Sau, oare, sa nu fi stiut niciodata? Oare sa fi fost totul cladit doar in mintea mea? In fine….Revin, te-as suna. Dar nu fac asta. E aproape doua si, cine stie, poate dormi, dupa o zi agitata, poate te uiti la televizor, poate te masturbezi sau poate faci dragoste nebuneste cu femeia vietii tale…De unde sa stiu eu?? Uf…femeia vietii tale…nu o cunosc, nu stiu daca ea exista si, totusi, o urasc. Defapt urasc toate femeile din viata ta. Intr-un fel ma urasc si pe mine, asta pornind de la premisa optimista ca am fost una dintre femeile din viata ta. Te plictisesc? Nu, te rog, nu pleca, mai stai putin in mintea mea; imi face placere sa conversam. Si, daca se poate, nu imi mai repeta de atatea ori ca sunt nebuna. E noapte si nu am chef de reprosuri. Uite, iti torn un pahar de vin, iti dau si o tigara, poate iti mai vine cheful de vorba. Daca nu, nu-i nimic….E suficient sa ma asculti doar. Da, stiu ca te bat la cap si ca vrei sa dormi, dar, hai, fa si tu un efort pentru mine…Daca vrei ma duc sa ma imbrac in fusta aceea cu floricele rosii. ..Cum adica de ce? Ai uitat? Ca sa ne amintim de prima noastra intalnire…Vad ca tu ai uitat si mai multe decat mine. Sper sa iti aduci aminte macar unde ne-am intalnit. Si primul nostru sarut. Si cele 2 (3?) incercari esuate ale noastre de a face dragoste….Da, bine, tu sex si eu dragoste. Dar ce mai conteaza asta? Nu ma mai contrazice. Lasa macar o data lucrurile sa fie asa cum vreau eu. Si dusul nostru impreuna….Te rog, te rog mult, uita-te la mine, intoarce-te sa-ti vad fata. Macar putin…Nu mi-o mai amintesc. Imi amintesc perfect, insa, mirosul asternuturilor tale, mirosul trupului tau, fierbinteala semintei tale pe pielea mea, hainele aruncate neglijent pe scaun, floarea de pe dulap, fumul gros de tigara din bucatarie…Si mai stiu ca te-am iubit, ca te iubesc inca…Nu, nu-mi face asta! Nu-mi vorbi de toti barbatii care au trecut si vor mai trece prin viata mea. Ce conteaza ei? Pe tine te-am cautat in toti si nu am sa incetez niciodata sa te caut. Ma voi casatori cu alt barbat, dar va fi nunta noastra, voi locui cu alt barbat in casa care va fi a ta si a mea, voi face copii cu acel barbat iar ei vor fi ai tai. Vor fi ai tai pentru ca tu esti eu.
Acum gata, poti sa mergi la culcare. Sper ca nu te-am plictisit prea tare. Si eu voi merge. Ia-o inainte. Raman sa mai fumez o tigara. Tigara pe care tu nu ai vrut sa o fumezi. Am sa beau si vinul acesta, de care nici macar nu te-ai atins…..

Wednesday, October 24, 2007

Cel mai Nou Testament


Am jucat poker cu Dumnezeu, am trisat si am castigat....Apoi Dumnezeu a vrut sa-si ia revansa; am jucat din nou.De data aceasta a trisat El, dar tot eu am castigat. De atunci, Dumnezeu nu imi mai vorbeste, nu mai sta la aceeasi masa cu mine si nici macar la salut nu-mi mai raspunde. I-a intors pe toti impotriva mea....oamenii, atunci cand ma vad, isi fac cruce si soptesc printre dinti "Piei, Satana!!". Ma simt tot mai singur, o singuratate care ma apasa; niciodata nu reusesc sa-mi fac un prieten adevarat. Daca miros o floare ea se ofileste imediat, daca ma uit la cer incepe sa ploua, daca trec pe langa un copil acesta se agata disperat de fusta mamei...Soarta mai trista ca a mea nu cred ca exista. Nici moartea nu e o alternativa pentru mine. Din cauza unui stupid jic de carti sunt condamnat la nefericire eterna.

Un tip, cunostinta recenta, m-a invitat la o bere in seara asta. L-am refuzat. NU vreau sa merg. Ma duc in camera mea sa citesc Noul Testament. Poate aflu si eu, in sfarsit, ce e acela "pacat"....


Monday, June 4, 2007

Scrisoare cu destinatar mort


Munti, padure, un cer spuzit de stele, un sac de dormit incomod, un cort prea mic, parka, un cantec de chitara venind dinspre un foc de tabara….Asa a fost prima noastra noapte de dragoste…Mirosea a cetina si a iubire. Apoi au urmat multe alte nopti, dimineti, dupa-amieze. Nu ne mai saturam unul de celalalt iar fiecare bucatica a trupului meu erai tu. Te iubeam, iubeam fiecare gest al tau, fiecare respiratie a ta, fiecare privire, fiecare sarutare. Iubeam modul in care ma iubeai. Nici nu mai stiu de cate ori am plans in bratele tale, amintindu-mi de copilaria pierduta, de cate ori ti-am vorbit despre Carte, despre calatoria in Irak, despre toate acele vise care se ascund adanc in inima mea....Era atat de confortabil sa adorm in bratele tale iar dimineata primul lucru pe care sa-l vad sa fie chipul tau! Uram lumina, iar tu nu intelegeai de ce.Ei bine, o uram pentru ca nu vroiam sa te atinga, vroiam sa ramai doar al meu, noi doi, scufundati in cantec si in visare....
Asta a fost povestea noastra. Tu ai plecat, eu am plecat...Acum e doar o poveste, nu mai e povestea noastra. N- mai ramas nimic din noi in ea...Telefonul meu nu mai asteapta mesaje de la tine, pe 21 nu mai sarbatoresc nimic, copii mi se par la fel de nesuferiti ca inainte, cortul mi se pare acum prea mare, Cartea asteapta inca sa fie scrisa...Doar perna mea mai poarta, inca, mirosul tau, semn ca ai trecut prin viata mea....

Saturday, June 2, 2007

Paul, inca te mai astept. A ta, S.


Imi plac cartile triste, imi plac oamenii tristi, imi plac povestile nefericite. Ma infioara gandul mortii persoanelor pe care le iubesc, dar ma fascineaza ideea propriei mele morti. Imi plac suferintele din iubire, imi plac oamenii care plang si care isi dau seama cat de mica este existenta lor. Nu imi plac oamenii care iubesc viata si care cred ca viata lor e perfecta. Urasc relatiile simple, fara nimic profund, in care cei doi cred ca si-au gasit sufletul pereche si viseaza sa aiba o casa mare, o masina cumparata in leasing si sa faca copii. Nu-i inteleg pe acesti oameni si nici nu-mi doresc sa-i inteleg. Dar, din pacate, ii vad in fiecare zi, pe strada, la facultate, la televizor, ba chiar si printre prietenii mei. Si nu de putine ori ei ma judeca. Ma judeca pentru ca nu gandesc ca ei, ma judeca pentru ca nu vorbesc mult si prost, ma judeca pentru ca prefer singuratatea in locul plafonarii. Cum sa le explic, oare, ca viata are si ceva mult mai profund in ea, ca o partida se sex si o tigara fumata in graba dupa aceea nu e totul? Ca iubirea nu vine daca iti dai de trei ori ochii peste cap cand se uita la tine tipul dragut pe care il vezi in metrou….Ca nu vreau sa fiu ca ei…. Cum sa le explic ca omul pe care il caut vine din alte timpuri, asa cum si eu vin din alte timpuri si ca ne-am dat intalnire aici, pentru a rescrie o poveste?