Ochii copilului meu ma privesc din viitor. Manutele lui se intind spre mine. Iubitul meu imi face o cafea. Ii da de mancare celui mic si toarna cafeaua in doua cescute. Ma asteapta; vrea sa fiu langa el in fiecare dimineata. Asist, razand si plangand, la acest spectacol si incerc sa le spun ca nu voi veni niciodata pentru ca nu stiu drumul pana la ei. Strig, urlu, le fac semne disperate, dar ei nu ma aud si nu ma vad. Poate, totusi, va merge altcineva in locul meu. Nu vreau ca ei sa sufere...
1 comment:
Copilul si iubitul sunt in acelasi spatiu ocupat de mintea ta. Iti deschizi ochii si ii simti.
Post a Comment