Mii de ace imi strapung teasta, sangele mi se scurge in siroaie pe fata, imi intra in ochi, in nas, in gura. Rochia de mireasa nu mai e alba acum, e rosie si rupta si seamana mai mult cu o costumatie de prostituata. Voalul zace intr-o balta, trecatorii il calca in picioare. Am murit, dar totusi mai traiesc. Viermii imi invadeaza corpul si rod putin cate putin din carnea mea. Ii simt peste tot, dar mai ales in creier. Acolo le place cel mai mult. Creierul meu e o delicatesa pentru ei si il savureaza incet. M-am pregatit pentru momentul in care nu va mai ramane nimic din mine. Mi-am transformat camera intr-un cavou iar patul intr-un sicriu si astept...Uneori ma viziteaza ingerii iar alteori demonii. Toti ma poseda cu pasiune, isi lasa samanta in sicriul meu iar apoi se intorc in infinitul lor. Ma cheama cu ei, dar eu refuz sa plec. Viermii nu au mancat inca tot...

Rataciti in timp

Ochii copilului meu ma privesc din viitor. Manutele lui se intind spre mine. Iubitul meu imi face o cafea. Ii da de mancare celui mic si toarna cafeaua in doua cescute. Ma asteapta; vrea sa fiu langa el in fiecare dimineata. Asist, razand si plangand, la acest spectacol si incerc sa le spun ca nu voi veni niciodata pentru ca nu stiu drumul pana la ei. Strig, urlu, le fac semne disperate, dar ei nu ma aud si nu ma vad. Poate, totusi, va merge altcineva in locul meu. Nu vreau ca ei sa sufere...