Am iesit pe balcon sa fumez. Iar steaua mea nu mai e la locul ei, acolo unde o stiam si m-a cuprins o tristete de nedescris. Zilele vin, pleaca, cu lacrimi, cu zambete, cu usi trantite sau cu saruturi patimase dar pe ea o gaseam mereu acolo; mi-era fidela...Ma astepta in fiecare seara sa-i povestesc ce am mai facut. Imi stia toate iubirile, toate regretele, toate dezamagirile si toate frustrarile. Dar acum nu mai e. Ar trebui, oare, sa merg sa o caut?
3 comments:
poate ar trebui sa te gandesti ca afara era doar innorat sau ca tu aveai ochii inchisi si te-ai pierdut
sau poate ca steaua ta si-a dat seama ca ai crescut si trebuie sa te descurci si fara ea
in orice caz, io zic ca nu ai de ce sa mergi sa o cauti pentru ca exista in jurul tau si alte stele cu care o poti inlocui, stele reale din carne si oase
poate ca steaua ta straluceste in continuare in surdina si viata ta inainteaza vegheata in continuare de ea dar nu intr atat de evident. m ai facut sa mi amintesc de toti oamenii dragi pe care uneori suntem nevoiti sa i lasam in urma, chit ca lasam si o parte consistenta din ce ne repreyinta.
of...m-am intristat si eu acum, ca mi-am adus aminte de oamenii lasati in urma. dar poate ca trebuie sa-i lasam pe unii in urma, ca sa vina altii :)
Post a Comment